Saruta-ma daca gresesec

Apoi tine-ma in brate pana adorm, fraierule

Prietenii sunt oamenii cei mai frumoşi din viața noastră

   "Apoi mă uit la oamenii minunaţi din jurul meu şi parca uit de toata răutatea combinata cu ura pe care o poartă unii. Şi cand ma uit la prietenii mei sunt foarte fericită că am ocazia sa cunosc aşa persoane care sa fie langa mine in momentele in care ma simt singură. Atunci, ei bine, ma simt cea mai norocoasă fiinta de pe Pământ.
    Astia sunt oamenii pe care merita sa-i tii aproape, chiar daca horoscopul iti zice ca nu te vei intelege prea bine cu ei, chiar daca ti-au gresit vreodata. Desi, pot spune ca sunt unii oameni pe care-i cunosc de-o vesnicie si cu care sa nu ma fi certat vreodata.
    Şi acum, adresându-ma tie, cititorule, cum sunt prietenii tăi? Sunt ei aceia care te fac fericit? "
 

Bușteniul te schimba

  "Și apoi s-a așezat lângă mine.L-am văzut abia de dimineață când a început să vorbească în somn și m-a trezit.Am vrut să-l iau în brațe,dar mi-era teamă că îl voi speria. Mă uitam la el si realizasem. Îl plac. Scurt. Știam că și el o făcea de când începuse școala și trecuse deja un semestru . Nu îl cunoscusem până atunci așa deschis și amuzant.Poate eram prea captată de relația pe care o aveam la momentul ăla și nu am avut timp să îl observ pe tipul care mai venra prin spatele școlii la țigară.
   Mi-am aprins o țigară și mă gândeam la toate lucrurile care s-au întâmplat în decursul a 2 zile. Cât de mult poate să schimbe Bușteniul o persoana.Toți din cameră dormeau. Erau beți și sparți.                 Se trezise și mi-a spus un simplu << Neața. >>
   ~ cu 2 zile înainte ~
  -Aveți grijă de voi. Să vă distrați,spuse mama zâmbind.
   Și am fumat o țigară înainte de a ne urca în autocarul ce urma să ne ducă în Gara de Nord a orașului Ploiești. Când în sfârșit am intrat în compartimentul trenului,mă uitam la toți și zâmbeau,în timp ce își savurau cerealele cu lapte.
   După câteva ore,stăteam pe podeaua din cameră și cântam împreună Vama Veche. Îl vedeam altfel;  de data asta nu mai era retras și ciudat,părea fericit și îmi plăcea că era cineva cu care să pot cânta,cu toate că sunt afoană. Era perfect. După câteva shot-uri de vodkă, mă uitam la el și îmi imaginam cum ar fi,de fapt,cum am fi.
    Toată noaptea aia am stat lângă el  și îl ascultam cum cânta; avea voce,una uimitoare care mă făcea  să nu mai vreau să dorm. Bineînțeles că n-am făcut-o. Doar mă amuzam de faptul că acel complex  era aproape de gară și de fiecare dată când se auzea șuieratul trenului ,el spunea <<Șșș..trece trenul.>>; iar la momentul ăla eu eram prea distrată ca să ma pot abține să nu râd.
    A doua zi mi-am confirmat. Îmi place de el. Era drăguț și amuzant și îmi fura mereu pălăria. Singura problemă era că nu știam cum să-i spun..”

Imi place sa te ascult

   " Si stii, nu exista sentimente gresite, imi zice dupa ce a sorbit din cescuta cu dunga albastra plina de ceai.
    Dar si ce cafeniu frumos in priviri..Ce buze moi si umede tentante.. Iti prind cu gura buza de jos , dar tu ma indepartezi si  continui discutia.  Incep sa rad, caci de altfel, imi place sa te ascult. "
   

"Timpul le vindeca pe toate."

   Sa-mi bag piciorul de nu mi se pare cea mai cliseica si mai idioata expresie. (scuzati-mi exprimarea). Poate ca timpul vindeca vanatai,arsuri,muscaturi,poate o mana rupta,dar cine vindeca inimile ranite?Cine te face sa ierti si sa uiti?
   O sa-ti spun eu cine. Vechiul prieten,subconstientul . E cel mai de incredere,te asigur.
   Acum,sincer,nu am stare sa mai vorbesc despre asta,sunt in momentul ala in care dai pe afara de fericire asa ca acum fredonez tot felul de cantecele. Serios,n-ati vrea sa fiti langa mine acum,vocea mea se aseamana cu sunetele pe care le auzi cand dai cu unghiile pe tabla.
 

Casa părăsită.

    Au plecat. Vezi?Acum esti asemenea unei case parasite. Ei si-au vazut de viata lor, iar tu ai ramas cu amintirile.
    Te-ai gandit vreodata cate povesti ascunde o casa parasita? Cati vin si pleaca lansand doar amintiri? Ea asteapta sa vina altii de fiecare data, caci n-are de ales.
   

La copacel.

  "-Unde ne vedem?
   -La copacel."
  Nu stiu de ce,dar copacelul este singurul loc unde ma simt ca acasa. De 2 ani tot il vizitez,in fiecare dimineata de scoala ma gasesti acolo,si-mi fumez tigara alaturi de niste oarecare prieteni,unii care abia asteapta sa te vada cazand,altii care iti zambesc de fiecare data cand te vad.
  Copacelul? Un simplu tei din spatele scolii,dar acolo am cele mai frumoase amintiri. Acolo am cunoscut persoana pe care o iubesc si am iubit-o de cand o stiu.
  Il vizitez si vara,cand ma simt singura si-mi tine de urat ca un prieten bun ce e.