"Și apoi s-a așezat lângă mine.L-am văzut abia de dimineață când a început să vorbească în somn și m-a trezit.Am vrut să-l iau în brațe,dar mi-era teamă că îl voi speria. Mă uitam la el si realizasem. Îl plac. Scurt. Știam că și el o făcea de când începuse școala și trecuse deja un semestru . Nu îl cunoscusem până atunci așa deschis și amuzant.Poate eram prea captată de relația pe care o aveam la momentul ăla și nu am avut timp să îl observ pe tipul care mai venra prin spatele școlii la țigară.
Mi-am aprins o țigară și mă gândeam la toate lucrurile care s-au întâmplat în decursul a 2 zile. Cât de mult poate să schimbe Bușteniul o persoana.Toți din cameră dormeau. Erau beți și sparți. Se trezise și mi-a spus un simplu << Neața. >>
~ cu 2 zile înainte ~
-Aveți grijă de voi. Să vă distrați,spuse mama zâmbind.
Și am fumat o țigară înainte de a ne urca în autocarul ce urma să ne ducă în Gara de Nord a orașului Ploiești. Când în sfârșit am intrat în compartimentul trenului,mă uitam la toți și zâmbeau,în timp ce își savurau cerealele cu lapte.
După câteva ore,stăteam pe podeaua din cameră și cântam împreună Vama Veche. Îl vedeam altfel; de data asta nu mai era retras și ciudat,părea fericit și îmi plăcea că era cineva cu care să pot cânta,cu toate că sunt afoană. Era perfect. După câteva shot-uri de vodkă, mă uitam la el și îmi imaginam cum ar fi,de fapt,cum am fi.
Toată noaptea aia am stat lângă el și îl ascultam cum cânta; avea voce,una uimitoare care mă făcea să nu mai vreau să dorm. Bineînțeles că n-am făcut-o. Doar mă amuzam de faptul că acel complex era aproape de gară și de fiecare dată când se auzea șuieratul trenului ,el spunea <<Șșș..trece trenul.>>; iar la momentul ăla eu eram prea distrată ca să ma pot abține să nu râd.
A doua zi mi-am confirmat. Îmi place de el. Era drăguț și amuzant și îmi fura mereu pălăria. Singura problemă era că nu știam cum să-i spun..”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu