Prietenii imi influenteaza starea de spirit

  Ba,uite si vorbeam acum cu prietena mea care a plecat in Anglia in urma cu cateva luni si tot povesteam ce am mai facut. In momentul asta  inca vorbesc cu ea si pot sa zic ca nu m-am mai simtit asa de bine de saptamani . Apoi ma gandeam ce influenta au prietenii asupra noastra . Am auzit pe cineva care a zis " eu nu am nevoie de prieteni" , si ma gandeam ..omule, eu n-as putea rezista 2 ore fara prietenii mei. Altfel, cine te mai face sa razi? Cum te-ai distra? Ce sens ar mai avea viata fara ei?
  Cat vorbeam cu ea despre situatia mea amoroasa (care din cate se vede nu este tocmai ok) , mi-a aratat ca nu merita sa plangi pentru nimeni si nimic in lume. Tu esti tu si esti speciala . ( aviz amatoarelor) Asta mi-a dat incredre in mine si nu,nu mi-a zis " fa , nu mai plange ca nu merita" ,nu . Ea mereu a stiut cum sa ma faca sa ma simt speciala,fara sa imi scrie texte din alea lungi de pizda .Toata chestia a fost ca m-a facut sa rad. Doar zambeam in fata monitorului.
   Si vezi? De asta ai nevoie de prieteni. Ei te cunosc mai bine decat oricine si daca dai peste oamenii mei , este imposibil sa nu ii iubesti . Nu pe toti ii cunosc de 6 ani ,cum este cazul ei,dar sunt oamenii pe care ii vrei alaturi si n-as renunta la ei pentru nimic in lume,nici macar ca sa te am inapoi,dragule. Cu bune,cu rele sunt ai mei.
   Cei mai buni prieteni ai mei nici nu au blogul asta, pentru ca n-au nevoie de asta ca sa isi dea seama cum ma simt. Si poate ca nu am eu un talent la scris,dar imi place doar sa ma descarc si sa imi expun emotiile.

Saruta-ma daca gresesec

Apoi tine-ma in brate pana adorm, fraierule

Prietenii sunt oamenii cei mai frumoşi din viața noastră

   "Apoi mă uit la oamenii minunaţi din jurul meu şi parca uit de toata răutatea combinata cu ura pe care o poartă unii. Şi cand ma uit la prietenii mei sunt foarte fericită că am ocazia sa cunosc aşa persoane care sa fie langa mine in momentele in care ma simt singură. Atunci, ei bine, ma simt cea mai norocoasă fiinta de pe Pământ.
    Astia sunt oamenii pe care merita sa-i tii aproape, chiar daca horoscopul iti zice ca nu te vei intelege prea bine cu ei, chiar daca ti-au gresit vreodata. Desi, pot spune ca sunt unii oameni pe care-i cunosc de-o vesnicie si cu care sa nu ma fi certat vreodata.
    Şi acum, adresându-ma tie, cititorule, cum sunt prietenii tăi? Sunt ei aceia care te fac fericit? "
 

Bușteniul te schimba

  "Și apoi s-a așezat lângă mine.L-am văzut abia de dimineață când a început să vorbească în somn și m-a trezit.Am vrut să-l iau în brațe,dar mi-era teamă că îl voi speria. Mă uitam la el si realizasem. Îl plac. Scurt. Știam că și el o făcea de când începuse școala și trecuse deja un semestru . Nu îl cunoscusem până atunci așa deschis și amuzant.Poate eram prea captată de relația pe care o aveam la momentul ăla și nu am avut timp să îl observ pe tipul care mai venra prin spatele școlii la țigară.
   Mi-am aprins o țigară și mă gândeam la toate lucrurile care s-au întâmplat în decursul a 2 zile. Cât de mult poate să schimbe Bușteniul o persoana.Toți din cameră dormeau. Erau beți și sparți.                 Se trezise și mi-a spus un simplu << Neața. >>
   ~ cu 2 zile înainte ~
  -Aveți grijă de voi. Să vă distrați,spuse mama zâmbind.
   Și am fumat o țigară înainte de a ne urca în autocarul ce urma să ne ducă în Gara de Nord a orașului Ploiești. Când în sfârșit am intrat în compartimentul trenului,mă uitam la toți și zâmbeau,în timp ce își savurau cerealele cu lapte.
   După câteva ore,stăteam pe podeaua din cameră și cântam împreună Vama Veche. Îl vedeam altfel;  de data asta nu mai era retras și ciudat,părea fericit și îmi plăcea că era cineva cu care să pot cânta,cu toate că sunt afoană. Era perfect. După câteva shot-uri de vodkă, mă uitam la el și îmi imaginam cum ar fi,de fapt,cum am fi.
    Toată noaptea aia am stat lângă el  și îl ascultam cum cânta; avea voce,una uimitoare care mă făcea  să nu mai vreau să dorm. Bineînțeles că n-am făcut-o. Doar mă amuzam de faptul că acel complex  era aproape de gară și de fiecare dată când se auzea șuieratul trenului ,el spunea <<Șșș..trece trenul.>>; iar la momentul ăla eu eram prea distrată ca să ma pot abține să nu râd.
    A doua zi mi-am confirmat. Îmi place de el. Era drăguț și amuzant și îmi fura mereu pălăria. Singura problemă era că nu știam cum să-i spun..”